Satele traditionale din insula Corfu

Insula Corfu are cateva sosele principale, late, care fac legatura intre principalele statiuni si care asigura traversarea rapida a ei, dar pentru a considera ca ai explorat-o pe indelete este nevoie sa te desprinzi de acestea si sa te abati si pe drumuri laturalnice. Drumurile acestea laturalnice, inguste si slab circulate te conduc in zonele cu un farmec aparte al insulei – satele traditionale. In plimbarile noastre prin Corfu am ajuns in cateva sate traditionale, incantatoare: Peroulades, Lakones, Marmaro si Vlachatika.

In Peroulades am ajuns intamplator in cautarea plajei Logas, o plaja cu o priveliste superba spre apus. Satul pare impietrit in timp: case vechi, biserica veche dar renovata, unele cladiri parasite si niciun om pe strada. Ne-a lasat o senzatie stranie, dar placuta. Nu ne-am oprit ca sa ne abatem si pe strazile secundare, dar l-am traversat suficient de incet cat sa-i putem admira in tihna detaliile aparte.

Pasii nu ne-ar fi purtat pana aici, mai ales dupa ce am vazut curbele ac de par de pe harta, dar Lakones ne-a fost recomandat de un ghid roman intalnit acolo. Sarmul satului este dat in special de pozitionarea lui la inaltime care ofera o priveliste larga asupra Paleokastritei si de strada ingusta care il strabate de la un capat la altul. Pentru ca 2 masini nu au loc una langa alta aici, au pus un semafor la intrarea in sat si unul la iesire care alterneaza sensul de mers la fiecare 7 minute.

Marmaro s-a ivit in drumul nostru cand ne plimbam dinspre plaja Gligada spre Paleokastrita. Am fost surprinsi de cladirile vechi de piatra cu ale lor obloane de lemn si tufe de leandru colorate, asa ca ne-am oprit scurt. Din strada principal se desprindeau alte drumuri mult mai inguste care se strecurau printre case. Nici aici nu am vazut tipenie de om.

Vlachatika se afla pe drumul principal care ocoleste insula. Este acelasi tip de sat traditional din Corfu – case vechi, incantatoare, o strada ingusta, flori frumos colorate, dar cu un atu- privelistea marii vazuta din orice colt.

Toate satele traditionale prin care am trecut in Corfu erau asemanatoare si ne lasau acelasi sentiment de intoarcere in timp. Nu a fost nevoie sa ne oprim ca sa le simtim farmecul, dar dupa ce am trecut printr-unul deja nu mai imi doream sa mergem pe drumurile principale, ci vroiam sa ne abatem pe sosele cat mai pustii ca sa mai gasim inca si inca un sat.