Dupa
Ghent si
Bruxelles, a patra zi in Belgia a fost dedicata oraselului Bruges. Vazusem poze dinainte, dar ele nu pot surprinde realitatea in intregime. Abia plimbandu-ma pe stradutele lui inguste am inteles de ce mai este denumit „Venetia nordului”. Si pentru a ne bucura din plin de acest oras i-am facut o vizita in 30 de pasi.
 |
Turnul Belfry din Bruges, la apus
|
Cum se viziteaza orasul Bruges in 30 de pasi:
2. Se cauta pe internet poze cu orasul Bruges pentru a entuziasma calatorul inainte de plecare
3. Se urmareste filmul „
In Bruges” cu Colin Farrell pentru a convinge calatorul ca oraselul merita o vizita
4. Se ajunge in gara din Bruges, mirat ca seamana cu alte gari si nu are nimic special in ea
5. Se porneste cu valiza in spate spre hotel (distantele par mici pe harta)
6. Dupa 20 de minute, cu harta in mana, se intra in primul hotel gasit pentru a cere indicatii de orientare
7. Se porneste victorios spre hotel, calculand sosirea in maxim 10 minute
8. Se admira casutele- prajituri si strazile de poveste, facand notite in minte pentru a reveni
9. Stradutele sunt atat de imbietoare incat drumul stabilit se abandoneaza
10. 20 de minute mai tarziu se constata ca stradutele imbietoare nu se mai termina, ca valiza inca atarna in spate, ca abaterea de la drumul stabilit s-a lungit si ca este musai nevoie sa se ajunga la hotel
11. 20 de minute mai tarziu, dupa alte cateva abateri, se ajunge la hotel
12. Se paraseste hotelul cat mai repede cu putinta si se porneste la intamplare prin oras
13. Se ajunge din intamplare in piata primariei si se priveste atent Primaria din Bruges, o cladire in stil gotic din secolul 15.
14. Se constata ca langa Primarie este biserica Sfantului Sange in care se pastreaza cateva picaturi din sangele lui Iisus, aduse din Palestina
15. Se viziteaza biserica si, bineinteles, relicva cu Sangele Sfant
16. Se face un scurt popas in fata magazinelor cu decoratiuni de Craciun cu surprinderea ca sunt deschise si vara
17. Se ajunge in piata principala si se savureaza o cafea la una dintre multele terase din piata
18. Se masoara din priviri turnul Belfry si se analizeaza daca merita urcarea. Scena din film in care se povesteste despre cat de ingust este pasajul pe care se urca este suficienta pentru a decide ca urcarea in turnul Belfry poate fi amanata.
19. Se continua plimbarea prin oras pe malul canalelor in timp ce se exclama neintrerupt „uau!uau!”
20. Se admira la apus biserica Our Lady din Bruges
21. Se viziteaza interiorul ei pentru a privi de aproape „Madonna” lui Michelangelo
22. Se pleaca dezamagit ca sculptura lui Michelangelo este mult mai mica decat cea imaginata
23. Se saliveaza abundent in fata vitrinelor cu ciocolata belgiana, pana cand se cumpara o bucata care se savureaza din plin
24. Se incearca numararea lebedelor de pe pajistea de la intrarea in fata Manastirii beguinelor, dar proiectul se abandoneaza din start
25. Se face o scurta plimbare printre asezarile albe ale beguinelor(femei care duceau o viata asemanatoare cu cea monahala, dar in afara zidurilor unui manastiri)
26. Se pleaca dezamagit de aici ca narcisele dintre casele beguinelor nu sunt inflorite tot anul
27. Se merge alene spre maginea centrului vechi catre podul mobil care face legatura cu cealalta zona a orasului
28. Se urmeaza poteca de pe malul canalului care uneste morile de vant construite in zona
29. Se face o recapitulare scurta a tuturor celor vazute in Bruges si se ajunge la concluzia lui Colin Farrell „It’s a fuckin’ fairytale!”
30. Se pleaca alene spre gara, facand ultimele poze ferestrelor impodobite cu flori si promitand o revenire cu prima ocazie.
Dupa vizita in Bruges ne-am luat o dupa-amiaza pentru a vedea si plaja lata din
Oostende. Ne-am intors la timp in oras ca sa prindem cafenelele animate de turistii iesiti seara si piata saptamanala organizata a doua zi. Abia apoi am reusit sa ne luam la revedere si sa ne desprindem de acest orasel-poveste!
Etichete: Belgia, Bruges, Pe unde ma poarta pasii
