Andaluzia: Ce este de vazut in Sevilia

Sevilia, spre deosebire de celelalte orase vizitate in Andaluzia, mi-a lasat mai mult regret in suflet decat bucurie – regret ca nu mi-am dat seama cat de mare este, regret ca am planificat prost timpul, regret ca nu am vazut nici jumate din ce ne propusesem si alte cateva regrete pe aceeasi tema: nimeni nu ne-a avertizat ca Sevilla este oras in care poti sta si o saptamana si tot mai gasesti ceva de facut!

Oarecum ajunsesem si noi la concluzia ca Sevilla nu este oras de vazut intr-o zi, dar era prea tarziu ca sa ne mai schimbam planurile, asa ca am incercat sa inghesuim cat mai multe atractii in timpul scurt pe care il aveam.

Plaza di Spania, Sevilla

Dupa ce ne plimbasem o zi intreaga pe strazile din Cordoba, am ajuns pe seara in Sevilla. Am bajbait dupa un loc de parcare (vesnica problema in Andaluzia!) si am pornit spre cazare. Ne-ar fi prins bine un moment de respiro la hotel, dar nici nu putea fi vorba la cate erau de facut, asa ca am iesit imediat in oras! Prima noastra oprire a fost la o constructie moderna – Espacio Parasol si de acolo am plecat direct in centru. Strazile pietonale erau intesate de oameni si de magazine, dar parca semana cu alte locuri in care mai fusesem... Specificul orasului ni s-a aratat in piata de langa catedrala – calesti albe sau negre cu roti galbene, porti maure la intrarea in catedrala si cladiri vechi cu aer imperial si ferestre in culoarea zonei – ocru aprins. As fi zabovit la nesfarsit in acea piata uitandu-ma la catedrala, cea mai mare din lume construita in stil gotic, si la clopotnita ei, Giralda, un turn desprins parca din Maroc si carat pana aici.



Giralda, clopotnita catedralei din Sevilia

Catedrala din Sevilla

„Hai! Hai!” cred ca a fost cel mai des cuvant pe care l-am rostit in acea seara. Nu aveam timp prea mult de admirat catedrale si visat cu ochii deschisi la desertul Africii, asa ca ne-am indreptat spre un bar pe care ni-l recomandasera de la hotel pentru a vedea un spectacol de flamenco.

A doua zi, am plecat la ora 8 de la hotel. Era sambata si nici nu se luminase afara, asa ca pe strazi eram doar noi si cativa rataciti care ramasesera in club pana la acea ora si se intorceau acasa sa se odihneasca. Primul obiectiv pe lista era Plaza de los Torros care se deschidea la ora 9:00. Am gasit cu greu un restaurant deschis de la care sa luam micul dejun si, in drum spre Plaza de los Toros, ne-am oprit si in fata primariei, o cladire superba ce aduce mai mult a palat, pentru a o poza in lumina rasaritului.

Primaria din Sevilla



O alta fata a primariei

Dupa Plaza de los Toros a urmat acvariul din Sevilla, deschis doar de 2 saptamani. Pana la acvariu am mers lejer pe malul raului intalnind Torre del Orro si alte cladiri interesante in drum.

Torre del Orro

Si un minicastel pe drum

Plaza di Spania a urmat acvariului. Cand am pasit aici, prima tendinta a fost sa schimbam programul. Nu conta cate obiective mai existau in Sevilla - merita sa renuntam la ele si sa ne petrecem toata ziua aici. Plaza di Spania nu seamana cu nicio alta piata pe care am mai vazut-o. De fapt nu seamana cu nimic! Are maretia pe care o inspira calatorului catedrala San Piedro, doar ca este in aer liber, are romantismul unui canal linistit din Brugge, doar ca este in centrul Sevillei si mai are multe lucruri doar ale ei: constructiile brun roscate care o incadreaza si intrandurile decorate cu faianta colorata, fiecare cu un alt model si alta reprezentare, specifica provinciei pe care o reprezinta. Atatea detalii intr-un singur loc incat nu stiu daca mi-ar fi ajuns o zi sa le observ pe toate! N-am avut insa nici atat!


Plimbare cu barca in Plaza di Spania



Fiecare provincie cu bancuta ei

Am plecat cu regret de aici si ne-am indreptat spre Alcazar de los reyes, ultimul pe care mai eram in stare sa-l vizitam. La inceputul lui 2014, cand imi propusesem sa ajung in Andaluzia, mi-a picat in maini o carte cu descrieri de aici: Karel Capek, Impresii de calatorie. De parca lista cu ce aveam de vazut in Sevilla nu era destul de lunga, am mai scos cateva idei si din carte. Imi propusesem sa ajungem si in Plaza de dona Elvira si Plaza de Santa Cruz, 2 oaze de liniste si verdeata.

A fost o zi de pomina in Sevilia! Multe lucruri frumoase vazute, experiente memorabile traite si toate cu multa alergatura. Nu am folosit deloc transportul in comun. Am vrut sa simtim la picior orasul, sa hoinarim pe stradute si sa nu pierdem nicio particica din ce intalneam. Marele regret insa – insuficient timp. Dar asta nu va ramane asa! Sevilia draga, asteapta-te la o noua vizita, mult mai lunga, in care sa ne cunoastem mai bine!